Succesul & esecul implantului

Succesul implantului dentar reprezinta un cumul de factori ce este strans legat de : experienta, indemanarea echipei medicale, de tipul implantului si calitatea acestuia coroborat cu starea de sanatate generala si locala a pacientului, cu calitatea si cantitatea structurii oasoase si nu in ultimul rand cu intelegerea pacientului in intretinerea ulterioara a implantului dentar.

Opinia generala este ca rata de succes a implantului este in jurul valorii de 96 - 97%.

Se considera un implant de succes, implantul care prezinta osteointegrare completa (integrare in os), stabilitate (reprezentat de coeficientul de stabilitate a implantului ISQ) si care in primul an de la inserare, nu prezinta pierdere de structura osoasa (rezorbtie) in jurul implantul mai mare 1.0mm.

Pentru mentinerea cat mai mult in timp, a unuia sau mai multor implanturi dentare inserate cu succes, conditia necesara si obligatorie este data de o igena corespunzatoare, ulterioara interventiei.

Placa bacterieana este inamicul nr.1 si pacientul trebuie sa aiba in vedere cel putin 2 controale pe an la medicul dentist (o data la 6 luni) pentru proceduri de intretinere ( detartraj, peria profesional ,control radiologic)

Esecul

Esecul implantul dentar este cel mai des pus pe seama nerealizarii unei osteintegrari (osteoacceptari) complete si corecte.

Se considera a fi un esec, implantul dentar ce nu prezinta aceasta osteointegrare , este mobil si prezinta pierdere de tesut osos (rezorbtie osoasa)in jurul implantului mai mare de 1.0mm in primul an de la inserare.

Periimplantita

Periimplantita este cunoscuta ca fiind o afectiune inflamatorie ce cuprinde mucoasa si osul din jurul implantului ,afecteaza implantul dentar, ducand la pierderea acestuia.

In acest caz se va indeparta implantul, se sterilizeaza zona si se temporizeaza orice interventie locala. Daca se considera necesar, dupa incetarea semnelor clinice si dupa o perioada de asteptare (cateva luni) se poate incerca o noua interventie.
S-a constat in multe cazuri ca periimplantita este de obicei asociata, dar nu intodeauna, unei infectii cronice, apare la fumatorii inraiti care nu au renuntat la acest viciu, la pacientii cu diabet sau cei ce prezinta o igena orala defectoasa.

Contraindicatiile implantului  

Exista anumite contraindicatii absolute ce tin de starea generala de sanatate si aici avem:
- persoanele cu diabet insulodependent, reumatismul poliarticular, manifestarile cardiace grave, hipertensiune arteriala majora, tare sanguine, persoanele ce urmeaza tratamente cu chimioterapice.

De asemenea, bruxismul (strangerea cu putere a dintilor, scrasnitul acestora in timpul noptii) este un factor important in luarea in considerare a neinserarii unui implant dentar.
Fortele ce se aplica asupra implantului, sunt foarte mari si constituie o amenintare in ceea ce priveste durata in timp a implantului.

De aceea, se prefera ca la pacientii cu bruxism sa nu se apeleze la tratamentul prin implant dentar. Fata de dintele natural care prezinta ligamente de sustinere ce-i confera acestuia mobilitate anatomica,naturala si posibilitatea absortiei de socuri, implantul dentar este inserat direct in os, neavand ligamente anatomice care sa preia surplusul de forte excesive.

In cazurile extrem de severe de atrofie osoasa maxilara sau mandibulara, unde nu este prezent substrat osos, in vecinatatea unor structuri anatomice precum gaura mentoniera, canalul mandibular, implantul dentar nu este posibil.